Portugalia

Concepția antreprenoriatului social a fost aproape complet ignorat, sau chiar necunoscut, până la mijlocul anilor 1990, când, ca în toate celelalte contexte deja menționate, a fost necesar să se umple golul pe care statul și corporațiile din zonă profitabile nu l-au putut acoperi, în domenii de nevoie socială, drepturile judiciare ale comunităților cele mai defavorizate și crearea de oportunități pentru grupurile mai slabe, conform Marques (2010:4). Astfel, această practică a fost înțeleasă ca o modalitate strategică și coerentă, potrivit aceluiași autor, de a sprijini inserția și reintegrarea profesională, inserția de către economie. Modelul adoptat pentru aceasta a fost cel al societăților de inserție menționate anterior, care a fost deja utilizat în alte țări europene. Potențialele atribuite antreprenoriatului social au evidențiat trei probleme majore, exprimate de Quintão (2004:18): lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale; ocuparea forței de muncă și inserția socio-profesională; dezvoltarea locală și durabilă. Iar companiile de inserție, în special, au contribuit la introducerea noțiunii de antreprenoriat în scop social ca instrument de combatere a sărăciei și a șomajului (Quintão, 2008:9).

„Definit ca entități organizate în conformitate cu logica de afaceri a producției de bunuri și servicii, în diferite sectoare ale activității economice, și al căror scop este de a dezavantaja social și profesional persoanele de pe piața muncii, prin dezvoltarea unei activități productive în context real”, conform Quintão (2008:3), care adaugă, de asemenea, că au pornit de la o inițiativă de politică publică de către stat , cu scopul de a introduce tendințe inovatoare în politicile sociale.

Printre referințele autorilor, conotația deja stabilită a Întreprinderii Sociale cu Antreprenoriatul Social și apariția acesteia ar trebui evidențiate, în timp, prin programe de susținere a economiei sociale și a microîntreprinderilor, antreprenoriatul social s-a consolidat și din perspectiva Marques (2010:6), a început să fie observată în sens mai larg și cu o viziune mai puțin limitată, în ceea ce privește protagoniștii săi și simțul lor de utilizare.
Potrivit lui Martins (2007), multe s-au schimbat în peisajul social portughez în ultimul deceniu, pe măsură ce interacțiunile dintre societatea civilă și lumea afacerilor s-au înmulțit pentru a răspunde unei stări de bunăstare care adesea nu este dinamică și ineficientă în rezolvarea problemelor sociale.

Antreprenoriatul social a venit în Portugalia ca o mentalitate și un mod de a fi, și a fost remarcat în organizații non-profit, în companii stabilite, prin antreprenori convenționali, entități de stat, și alte forme. Antreprenoriatul social este în vogă, iar termeni precum flexibilitatea, inovarea, riscul și creativitatea îl însoțesc. Antreprenorii sociali au dezvoltat competențe și în zilele noastre „începe afaceri bazate pe o misiune socială clară, nu trăiesc pe patronaj sau subvenții, utilizarea instrumentelor de management pentru a forma și gestiona afacerile lor sociale, pe scurt,supraviețuirea în conformitate cu concurența și legile de calitate” (Martins, 2007), deja se face un lucru bun de către antreprenorii sociali portughezi.

Santos, de la Insead, subliniază că Portugalia are „inițiative foarte bune”, „are un sector social foarte important, mai multe organizații de sprijin social relevante” (Quedas, 2011). O mulțime se datorează organizațiilor private care lucrează pentru a promova antreprenoriatul în rândul oamenilor și de a le ajuta să realizeze idei, cum ar fi IES (Institutul de Antreprenoriat Social) și CASES (António Sérgio Cooperativa pentru Economie Socială). În mod constant, aceste organizații oferă formare, programe, stimulente financiare, parteneriate, etc, pentru a crește activitatea antreprenorială în Portugalia.

Universitățile au jucat, de asemenea, un rol relevant în dezvoltarea acestui domeniu în Portugalia, atât în ceea ce privește educația, cât și cercetarea, iar Daniel Traça susține: obiectivul principal este de a influența societatea prin intermediul studenților noștri (Quedas, 2011). Conform Marques (2010:4), unul dintre marile obiective ale antreprenoriatului social este implicarea comunităților într-un set de activități care îmbunătățesc bunăstarea acestora.
Pe teritoriul portughez, antreprenoriatul este important în dezvoltarea socială și în economiile actuale, în ceea ce privește crearea de locuri de muncă, inovarea, crearea de bogăție și este încă din ce în ce mai mult o alegere de carieră pentru o forță bună în creștere.

Cu toate acestea, caracteristicile naționale creează obstacole în calea acestei situații de urgență, potrivit Quintão (2004:21), sunt: dependența puternică de finanțarea publică de către organizațiile private de solidaritate socială; componența sectorului al treilea puternic marcată de ponderea instituțiilor religioase; existența nevoilor de formare și profesionalizare ale organizațiilor din sectorul terț; dinamismul slab al societății civile și al acțiunii colective. Pentru a face față acestor fapte în mod pozitiv, Portugalia a dezvoltat deja un cadru juridic și instrumente de promovare a antreprenoriatului social (Quintão, 2004: 22), cum ar fi Piața socială a ocupării forței de muncă menționată anterior (MSE); „Programul de dezvoltare cooperativă” (PRODESCOOP); legislația care recunoaște IPSS (Instituții private de solidaritate socială); „Statutul patronajului”; programe precum Concursuri de idei inovatoare (promovate de IAPMEI – Institutul de Sprijin pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Inovare, de NET – New Companies and Technologies S.A. și ANJE – Asociația Națională a Tinerilor Antreprenori); lansarea centrelor de incubație; ghidurile antreprenorilor; CIS – Centrul pentru Inovare Socială; CoopJovem – program de sprijin pentru antreprenoriatul cooperatist; și, printre altele, crearea Consiliului Național al Economiei Sociale și a Legii fundamentale a economiei sociale – recent aprobate în unanimitate în Adunarea Republicii.

The levels of entrepreneurial activity in the country are low, according to data provided by the GEM – Global Entrepreneurship Monitor report which, in 2001, recorded that Portugal was at the 9th lowest level of entrepreneurial activity, according to Gaspar and Fé de Pinho (2007), improving its position in 2004. To this end, geographical, historical, educational, cultural and economic reasons are pointed out: “The phenomenon of entrepreneurship in Portugal is worryingly low, largely due to historical developments. Portuguese economy and society and also due to the low levels of innovation and access to knowledge ”(Gaspar and Fé de Pinho, 2007: 21).
În ciuda tuturor acestor rezultate bune care au fost obținute, Portugalia mai are multe de învățat și de făcut în zonă. Manuel Alves Martins, de la IES, subliniază că în Portugalia „protagoniștii individuali încă de multe ori se suprapun cu obiectivele organizațiilor în sine. Încă trăiesc foarte mulți pe insule, nu avem nici o scară, avem un impact mic.” (Quedas, 2011). Nivelurile de activitate antreprenorială din țară sunt scăzute, potrivit datelor furnizate de raportul GEM – Global Entrepreneurship Monitor care, în 2001, a înregistrat că Portugalia se afla pe locul 9 la cel mai scăzut nivel de activitate antreprenorială, potrivit Gaspar și Fé de Pinho (2007), îmbunătățindu-și poziția în 2004. În acest scop, sunt subliniate motive geografice, istorice, educaționale, culturale și economice: „Fenomenul antreprenoriatului în Portugalia este îngrijorător de scăzut, în mare parte din cauza evoluțiilor istorice. Economia și societatea portugheză și, de asemenea, din cauza nivelurilor scăzute de inovare și accesul la cunoaștere” (Gaspar și Fé de Pinho, 2007: 21).

În concluzie, și din perspectiva Quintão (2004: 21), utilizarea denumirilor de întreprinderi sociale și antreprenoriat social în Portugalia este încă scăzută. Potrivit unui studiu realizat de CIRIEC –  Center International de Recherches et d’Information sur l’Economie Publique, Sociale et Coopérative (2000), această zonă a fost în Portugalia, și se poate spune că este încă în urgență, deoarece „nici noțiunea în sine, nici limitele sale nu au atins încă suficiente consensualitate pentru a evita neînțelegerea și a diminua controversele”.